Pagina 32
PIATA BANCARÃ 7 Piata monetara pe intelesul tututor m f \ «I v , / Prof.univ.dr. Silviu CERNA Universitatea de VestTimisoara Piata monetara este piata capitalurilor disponibile pe termen scurt si foarte scurt.
Prezenta masiva a bancilor pe aceasta piata face ca ea sa fie in cele mai multe cazuri o piata a monedei primare (moneda centrala; moneda cu mare putere - high powered money; moneda de baza; etc.).
Aceasta piata constituie, in esenta, mecanismul prin care bancile comerciale, care creeaza moneda scripturala (de cont), isi procura lichiditatile necesare pentru a acoperi iesirile de fonduri implicate de propriul proces de creatie monetara. Deoarece este vorba despre lichiditati constituite in moneda primara, practicienii numesc aceasta piata 'piata monetara'. In ultimii ani, intr-o serie de tari, piata monetara a devenit insa accesibila si unor institutii financiare nebancare si chiar unor agenti nefinanciari, care plaseaza sau imprumuta aici lichiditati constituite in moneda primara.
Evolutia pietei monetare Piata monetara este o componenta importanta a sistemului monetar si financiar national, fiind sectorul in care se realizeaza interventiile bancii centrale in scopul reglarii ofertei de moneda din economie. La ora actuala, piata monetara este in continua transformare. In trecut, acesta era o piata a profesionistilor, cunoscuta doar specialistilor. Reformele efectuate in anii 1970-1980 intr-o serie de tari industrializate au urmarit cresterea rolului pietei monetare, ceea ce a dus la deschiderea acestei piete pentru alte categorii de operatori.
Astfel, pana in anii 1960, piata monetara era accesibila doar initiatilor. Termenul desemna, pe vremea aceea, o piata interbancara relativ exclusivista, pe care bancile tranzactionali zilnic excedentele si deficitele lor de trezorerie. Era vorba, deci, despre o simpla piata a monedei primare. Banca centrala intervenea, de regula, pe aceasta piata, insa interventiile sale erau de mica amploare, deoarece refinantarea bancilor comerciale se realiza in principal prin rescontarea efectelor comerciale (trate, bilete la ordin, cecuri etc.).
in anii 1970-1980, au aparut o serie de noi instrumente financiare, create de societatile de investitii, fondurile comune de plasament, societatile de asigurare etc., ceea ce a facut ca agentii economici nefinanciari (intreprinderi, populatie) sa dispuna de importante capitaluri disponibile pe termen scurt. S-a ajuns, astfel, la ideea ca finantarea pe termen scurt a intreprinderilor si trezoreriei publice, asigurata pana atunci exclusiv prin resurse monetare (credite bancare), este excesiv de restrictiva, din moment ce exista si alte surse de finantare pe termen scurt, constituite prin economisire, nu prin emisiune monetara.
Aceste evolutii si acest curent de gandire au dus la amintitele reforme efectuate in anii 19701980 intr-o serie de tari industrializate, ceea ce a determinat deschiderea pietei monetare prin faptul ca s-a permis accesul la aceasta piata si a unor intreprinderi, trezoreriei publice, caselor de economii, societatilor de asigurari etc.
In aceste conditii, piata monetara a devenit, in multe tari, o piata deschisa a capitalurilor disponibile pe termen scurt si, eventual, pe termen mediu, la care pot participa toate categoriile de detinatori si utilizatori de fonduri de acest gen, nu doar bancile.
Cu toate acestea, piata interbancara isi pastreaza specificul, iar ca urmare este necesara o anumita distinctie intre: a) piata monetara in sens strict sau piata interbancara, care este o piata a monedei primare; aceasta este influentata in principal de situatia trezoreriei institutiilor bancare; b) piata monetara in sens larg sau piata monetara deschisa, care este o piata a capitalurilor disponibile pe termen scurt si care, din cauza prezentei inclusiv a unor intreprinderi, este atat o piata a monedei primare (centrale), cat si o piata a monedei scripturale (bancare).
Cresterea numarului de participanti si amplificarea volumului operatiunilor au determinat intensificarea concurentei de pe piata monetara. Acest fenomen impulsioneaza bancile sa-si imbunatateasca mijloacele de gestionare a trezoreriei.
Piata interbancara » Functia esentiala a pietei interbancare este refinantarea bancilor comerciale, avand in vedere ca acestea creeaza moneda scripturala si, de 32 PIATA FINANCIARÃ - mai 2026

Pagina 33
vi [3QJ aceea, au nevoie de lichiditati in moneda primara (disponibilitati in cont la banca centrala; numerar: bancnote si monezi) pentru a face fata platilor lor specifice (decontari intre conturile clientilor, retrageri de sume in numerar, schimb valutar etc.).
Piata interbancara este, deci. o piata a institutiilor bancare si asimilate acestora, care schimba intre ele, in mod rapid si fara costuri prea mari, excedentele si deficitele lor de trezorerie.
Participantii la piata Participantii la aceasta piata sunt bancile comerciale, institutiile de credit asimilate, fondurile de investitii, care plaseaza banii investitorilor in active financiare cu risc scazut si pe termen scurt etc.
Operatiunile efectuate pe piata bancara de bancile comerciale si de ceilalti participanti depind de modul in care se conjuga factorii determinanti ai lichiditatii bancare. Unii din acesti factori sunt de natura extrabancara (situatia balantei de plati, deficitul bugetului de stat, cererea de numerar din economie etc.), altii sunt de natura institutionala (marimea coeficientului sau coeficientilor rezervelor obligatorii), iar altii tin de politica monetara a bancii centrale (modificarea coeficientilor amintiti, alte restrictii care pot greva intr-un moment sau altul operatiunile de creditare efectuate de banci).
Prezenta bancilor pe piata monetara este determinata, deci, de faptul ca acestea creeaza moneda (scripturala sau de cont), in conditiile in care fiecare dintre ele ocupa doar o parte din piata creditului bancar.
Pozitia pe piata a fiecarei banci depinde insa nu numai de factorii generali ai lichiditatii bancare, ci si de calitatea managementului sau.
Astfel, o banca solicita imprumuturi de la alte banci cu atat mai multe, cu cat volumul resurselor lichide pe care trebuie sa le colecteze de pe piata monetara este mai mare. Ca urmare, marile banci au un mod de gestionare a lichiditatilor mai degraba echilibrat, iar imprumuturile pe care le angajeaza pe piata monetara depind mai mult de factori superficiali, cum ar fi, de exemplu, decalajul temporal intre intrarile si iesirile de sume in numerar din depozitele clientilor, dorinta de a finanta institutiile financiare care fac parte din grupul propriu s.a.m.d. Spre deosebire de acestea, bancile mici sau cele ale caror management este necorespunzator sunt puternic indatorate pe piata monetara.
Trebuie precizat ca unele grupuri bancare au o 'banca de trezorerie", a carei activitate consta in gestionarea lichiditatilor celorlalte banci din grup si care, de aceea, angajeaza imprumuturi relativ mari pe piata monetara.
in fine, mai trebuie aratat ca, in unele tari, operatorii de pe piata interbancara sunt, pe langa banca centrala si societatile bancare, unele categorii de intermediari financiari specifici, cum ar fi, de exemplu, sucursalele bancilor straine, casele de rescont, firmele de brokeraj etc.
Organizarea pietei La sfarsitul fiecarei zile operative, fiecare banca trebuie sa poata acoperi in mod complet cu resursele sale toate creditele acordate si toate celelalte plasamente de fonduri pe care le-au efectuat in ziua respectiva. Astfel, pentru unele banci, scopul activitatii desfasurate pe piata monetara este obtinerea de resurse lichide, iar pentru altele, plasarea resurselor lichide in active remunerate - dupa caz.
intr-adevar, bancile aflate in cautare de resurse lichide ofera in schimb anumite active bancilor care cauta plasamente pentru disponibilitatile lor temporar nefolosite. Totusi, unele operatiuni se efectueaza si fara un asemenea suport.
Astfel, in cele mai multe cazuri, operatiunile de pe piata monetara au ca suport cesionarea unor efecte private (trate, bilete la ordin, cecuri etc.).
Aceste titluri de valoare negociabile pe termen scurt pot face obiectul unei cesionari ferme - caz in care sunt dobandite in mod definitiv de catre banca creditoare, ori pot fi puse in gaj - caz in care sunt cesionate creditorului pe durata imprumutului (credite lombard).
Pe langa efectele comerciale private, drept suport al operatiunilor de pe piata monetara pot servi bonurile de tezaur si alte tipuri de titluri de credit public, actiunile, obligatiunile, depozitele bancare, certificatele de depozit, metalele pretioase (aur), politele de asigurare de viata cu valoare de rascumparare, biletele la ordin emise de bancile debitoare, anumite genuri de titluri ipotecare etc.
Operatiunile fara suport (credite in alb) se caracterizeaza prin aceea ca remiterea de lichiditati se face fara contrapartida si fara garantie: ele se bazeaza, deci, exclusiv pe incredere.
Mecanismele pietei Mecanismele pietei monetare sunt asemanatoare cu cele ale tuturor celorlalte piete de capitaluri. in mod practic, prin atragerea sau plasarea de lichiditati, o banca incearca sa obtina un profit maxim din diferentele de dobanzi platite si incasate. Profitul unei banci depinde, deci, de dobanzile, comisioanele si spezele bancare incasate, din care se scad costurile de functionare si de refinantare.
Piata monetara permite unei banci sa acorde credite sau sa ia cu imprumut lichiditati in cele mai bune conditii posibile. Pentru aceasta, este necesar ca banca sa aleaga in mod judicios intre diverse modalitati de plasament si diverse scadente care ii sunt oferite pe piata.
Compartimentele pietei La fel ca alte piete de capitaluri, piata monetara interbancara are doua componente: a) piata le vedere; si b) piata la termen.
Pozitia (debitoare sau creditoare) a unei banci pe piata la vedere depinde de previziunile pe care aceasta le face cu privire la operatiunile clientilor (depuneri, retrageri, transferuri catre alte circuite etc.), la situatia rezervelor sale obligatorii si la rata Interventiile bancii centrale pe piata monetara constau in efectuarea de operatiuni open market. Scopul acestor operatiuni este reglarea si controlul lichiditatii bancare si, deci, reglarea si controlul creatiei monetare totale. Totusi, in multe tari, din cauza absentei unei piete monetare suficient de dezvoltate si a lipsei instrumentelor adecvate, banca centrala este nevoita sa recurga la practici care tin seama de specificitatea sistemului financiar-bancar national.
mai 2026 PIATA FINANCIARÃ | 33

Pagina 34
PIATA BANCARÃ > dobanzii care se formeaza si evolueaza pe piata.
Aceasta din urma depinde atat de tranzactiile zilnice intre bancile comerciale, cat si de interventiile bancii centrale. Ea este mai mare sau mai mica, in functie de situatia pietei (scurta: cererea este mai mare decat oferta; lunga: cererea este mai mica decat oferta) si de faptul ca banca centrala intervine sau nu pentru a echilibra piata.
Pozitia (debitoare sau creditoare) a unei banci pe piata la termen depinde de anticipatiile sale cu privire la nevoile de lichiditati si la nivelele ratelor dobanzilor aferente diverselor scadente. Astfel, bancile se angajeaza pe scadente mai lungi (6, 9, 12 luni), daca anticipeaza o scadere a ratelor dobanzilor; invers, daca anticipeaza o crestere a ratelor dobanzilor, bancile incearca sa scurteze cat mai mult posibil perioada de timp pentru care se imprumuta.
Un anumit rol joaca, de asemenea, calitatea titlurilor de valoare folosite drept suport. Astfel, titlurile de prima mana sunt negociate in conditii mai avantajoase decat titlurile mai putin cautate etc.
Ratele dobanzilor formate pe piata monetara si anticipatiile participantilor cu privire la evolutia viitoare a ratelor respective joaca, deci, un rol esential in functionarea acestei piete.
Rata dobanzii de pe piata monetara Activitatea operatorilor de pe piata monetara urmareste folosirea tranzactiilor respective pentru maximizarea randamentului global al portofoliului lor de titluri, ceea ce se realizeaza oferind titluri in schimbul lichiditatilor, ori, dimpotriva, achizitionand titluri cu lichiditatile disponibile dupa caz. La fel ca pe alte piete, importanta si genul tranzactiilor efectuate de diversi participanti depind de pretul existent si de anticipatiile cu privire la evolutia viitoare a acestui pret. Iar aici este vorba despre un pret specific, si anume pretul lichiditatilor (dobanda).
Este elementar ca pentru a fi rentabil, un titlu de valoare trebuie cumparat mai ieftin decat va fi vandut. Cumpararea initiala a unui titlu de catre o anumita banca semnifica acordarea unui credit de catre aceasta banca clientului care sconteaza titlul respectiv. Pretul de cumparare a titlului este, deci, suma efectiv remisa clientului, adica valoarea nominala a creditului (titlului), mai putin dobanda (taxa de scont).
in ipoteza ca banca creditoare pastreaza titlul pana la scadenta, castigul sau va fi egal cu diferenta dintre suma ce ii va fi achitata de emitentul titlului (mai mare) si pretul de cumparare al titlului (mai mic).
In cazul in care banca creditoare se refinanteaza pe piata monetara, castigul sau pierderea sa depind de perioada de timp ramasa pana la scadenta titlului vandut altei banci in schimbul lichiditatilor, precum si de rata dobanzii in vigoare.
O solutie pentru evitarea sau atenuarea pierderii este punerea titlului in gaj, nu vanzarea acestuia. Mai precis, banca va alege aceasta a doua varianta in cazul in care anticipeaza scaderea ratelor dobanzilor aferente unor scadente mai indepartate.
Rata dobanzii de pe piata monetara are, de asemenea, un rol determinant prin prisma bancii creditoare, care cumpara sau primeste titlul in gaj.
intr-adevar, o banca a carei trezorerie este excedentara poate opta intre plasarea lichiditatilor excedentare pe piata monetara, ori folosirea acestora pentru a creste volumul creditelor pe care le acorda economiei. In primul caz, banca refinanteaza un credit vechi, acordat anterior de o alta banca; in cazul al doilea, banca in cauza finanteaza un nou credit acordat de ea insasi.
Cresterea ratei dobanzii de pe piata monetara stimuleaza bancile comerciale sa opteze mai degraba pentru refinantarea creditelor deja acordate de alte banci, decat pentru acordarea unor credite noi. Si, de fapt, mecanismului instrumentului de politica monetara numit open market se bazeaza tocmai pe acest stimulent.
Cazul particular al lichiditatilor internationale Influenta ratei dobanzii este deosebit de puternica in cazul plasamentelor de capitaluri transfrontaliere. in conditiile sistemului monetar international actual, exista un volum important de lichiditati internationale (monede convertibile) in cautare de plasamente pe termen scurt si care sunt 'investite" pe pietele monetare nationale unde exista dobanzi comparativ mai mari.
in acest caz, optiunea pe care o are o banca comerciala, care inregistreaza disponibilitati lichide importante, este, deci, fie plasarea lichiditatilor respective pe piata monetara autohtona, fie transferul acestora pe piata monetara a altei tari. Similar, o banca comerciala, care are nevoie de lichiditati, se poate imprumuta fie de pe piata monetara autohtona, fie de pe o piata monetara straina. in acest din urma caz, operatiunea se complica, deoarece este necesara conversia monedei nationale intr-o alta moneda (evident, daca tarile respective nu fac parte dintr-o uniune monetara).
Operatiunea cea mai des folosita in acest scop este operatiunea swap, care este un schimb de moneda nationala contra moneda straina (respectiv schimb de moneda straina contra moneda nationala), in scopul efectuarii unui plasament pe termen scurt si cu angajamentul de a proceda la un schimb invers, la o anumita data si cu un anumit curs valutar convenit anticipat.
Interventiile bancii centrale Interventiile bancii centrale pe piata monetara constau in efectuarea de operatiuni open market. Scopul acestor operatiuni este reglarea si controlul lichiditatii bancare si, deci, reglarea si controlul creatiei monetare totale.
Totusi, in multe tari, din cauza absentei unei piete monetare suficient de dezvoltate si a lipsei instrumentelor adecvate, banca centrala este nevoita sa recurga la practici care tin seama de specificitatea sistemului financiar-bancar national. in Romania, de exemplu, actiunea Bancii Nationale asupra pietei monetare interbancare a constat mult timp in reglementarea acesteia, supravegherea prudentiala a societatilor bancare participante si calculul si publicarea zilnica a nivelului de referinta al ratei dobanzii pentru lichiditatile plasate (ROBOR; Ronianian Interbank Offer Rate) si atrase (ROBID; Ronianian InterbankBid Rate). in prezent, operatiunile open market reversibile reprezinta principalul instrument de politica monetara al BNR, acestora fiindu-le atasata rata dobanzii de politica monetara.
Piata monetara deschisa » Deschiderea pietei monetare, intervenita incepand cu anii 1980, se inscrie in procesul general de inovare financiara din ultimele decenii.
Piata monetara deschisa este o piata pe care toti agentii economici, care au capitaluri disponibile pe termen scurt, pot sa ofere aceste fonduri celorlalti agenti economici, care au nevoie de lichiditati pentru perioade de timp scurte. Din cauza caracterului direct al finantarilor respective, piata monetara deschisa este o piata a capitalurilor disponibile pe termen scurt, spre deosebire de piata financiara, care este o piata a capitalurilor disponibile pe termen lung.
34 PIATA FINANCIARÃ - mai 2026

Pagina 35
Ca urmare, gestionarea riscurilor generate de modificarea ratei dobanzii se realizeaza inclusiv prin participarea agentilor nebancari la piata monetara.
Deschiderea pietei monetare se justifica in primul rand prin omogenizarea conditiilor in care se afla detinatorii si utilizatorii capitalurilor disponibile pe termen scurt. Aceasta omogenizare si extindere a pietei monetare permite diminuarea rolului intermedierii financiare traditionale, proces. care anterior, nu era concurat decat de piata financiara. Cu alte cuvinte, piata monetara deschisa se situeaza logic intre piata interbancara si piata obligatara, constituind un nou mecanism de finantare a economiei.
in al doilea rand, piata monetara deschisa creeaza tendinta de amplificare a finantarii pe baza de resurse monetare (credite bancare pe termen scurt). intr-adevar, prin faptul ca permite unor agenti nebancari sa se finanteze pe termen scurt, in mod direct, de la alti agenti nebancari, piata monetara deschisa permite evitarea recursului la banci si la credite bancare si, deci, evitarea cresterii masei monetare in diverse acceptiuni ale termenului (M j, M9, M3 etc.). Or, cresterea masei monetare incumba, in general, pericolul inflatiei.
De fapt, platile la termen convenite de intreprinderi au constituit intotdeauna o forma de creditare (comerciala), care a redus volumul creditelor bancare si, deci, cresterea cantitatii de moneda in circulatie. Deschiderea pietei monetare dezvolta aceasta practica, extinzand-o la agentii nebancari si nefinanciari, care nu se afla neaparat in legaturi de afaceri unii cu altii.
In fine, deschiderea pietei monetare permite tuturor debitorilor sa emita si sa plaseze titluri de valoare negociabile, cu diverse scadente, pe o piata pe care au acces toti creditorii potentiali; de asemenea, aceasta piata permite tuturor creditorilor sa opteze intre plasamentele pe termen lung si plasamentele pe termen scurt, in functie de anticipatiile pe care le fac cu privire la evolutia viitoare a ratelor dobanzilor.
Principalele modalitati de deschidere a pietei monetare sunt extinderea cercului participantilor si cresterea gamei instrumentelor utilizate.
Dupa cum am aratat, in tarile industrializate, piata monetara este accesibila in prezent intreprinderilor, trezoreriei publice, societatilor de investitii, fondurilor comune de plasament, companiilor de asigurari, caselor de pensii, investitorilor straini etc.
Noile instrumente utilizate drept suport sunt certificatele de depozit, bonurile de casa, bonurile de tezaur, bonurile negociabile emise de institutiile financiare si casele de titluri etc., multe din ele in forma digitala (tokenizare).
De la aparitia sa, in anii 1980, piata monetara deschisa a permis perfectionarea instrumentelor de gestionare a riscului aferent modificarii ratei dobanzii. Astfel, intreprinderile pot sa-si gestioneze disponibilitatile banesti inclusiv prin achizitionarea de titluri de pe piata monetara, insa, pentru o gestionare corecta a trezoreriei, ele trebuie sa poata revinde rapid si fara pierderi titlurile respective pe piata lor secundara. De aceea, pentru a acoperi aceste plasamente, operatorii de pe piata monetara utilizeaza, la fel ca pe piata financiara, contractele la termen (futures).
De asemenea, intreprinderile care au nevoie de lichiditati - iar acesta este cazul cel mai frecvent - pot imprumuta lichiditatile respective de pe piata monetara, cu o dobanda care este, in principiu, mai avantajoasa decat cea pretinsa de banci. Cu toate acestea, variabilitatea ratelor dobanzilor practicate pe piata monetara incumba un risc impotriva caruia intreprinderile incearca sa se protejeze. Protectia contra acestui risc este oferita, de regula, de catre banci, care folosesc in acest scop diverse metode: efectuarea de operatiuni swap cu datoriile; efectuarea de operatiuni swap cu valutele; modificarea caracteristicilor instrumentelor financiare; recursul la piata financiara la termen; etc.
Piata monetara nu mai este, deci, doar un mecanism de ajustare a lichiditatii bancilor, ci a devenit un amortizor al socurilor economice intrun climat global instabil.
mai 2026 PIATA FINANCIARÃ | 35